Filmul maitreyi de mircea eliade online dating body alchemy transsexual portraits by loren cameron

Handoca în timpul celor trei luni cît am fost în România, în 1981 şi din nou, două săptămîni, în 1991).Şi acum mai citesc „în apărarea lui Eliade” – cînd n-a fost numai greşit înţeles, ci atacat maliţios.Scrisesem deja mai multe articole încercînd să retuşez imaginea falsă despre el. El deschisese drumul prin călătoria sa la Bucureşti, la începutul anilor î70, pe cînd îşi pregătea doctoratul, luat în 1975 la Universitatea din Ottawa.

filmul maitreyi de mircea eliade online dating-6filmul maitreyi de mircea eliade online dating-22

– „Aventura” traducerii prozei lui Eliade a fost, pe de o parte, o muncă dificilă, iar pe de alta, o plăcere, mai ales cînd se publica ceva din ceea ce traduceam.

Cînd am fost pregătit să scriu Rădăcinile..., am tradus tot ce a publicat Eliade pînă în 1945, şi nu numai. Profesorul Eliade m-a întrebat dacă-l pot ajuta cu traducerea Autobiografiei, I (lucru pe care altcineva a încercat să-l facă) şi, în sfîrşit, am devenit traducător. După moartea sa, editorul şi doamna Eliade m-au ales să traduc prima şi ultima parte din fragmentele de Jurnal care n-au apărut în engleză (numite „Partea I” şi „Partea a IV-a” în versiunea engleză).

S-ar putea continua (cu) traducerea în limba română (măcar) a celor mai importante monografii care i-au fost consacrate. (Un exemplu: nu s-a tradus – încă – deja celebrul şi des citatul număr din Caietele LîHerne, care i-a fost consacrat). ) 2) Mulţi exegeţi (români şi nu numai) ai operei lui Eliade o cunosc, vorbesc despre ea, o citează, dar nu au avut privilegiul de a o vedea şi în varianta în limba română. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu traducătoarele din România, după cum am aflat de curînd.

În final, doi ani mai tîrziu, Gabriel şi Virginia Stănescu, perechea care a încercat s-o traducă într-un mod original, m-a căutat din nou în legătură cu publicarea Rădăcinilor...

– Ce v-a determinat să porniţi în această aventură?

Efervescenţa ideilor din lucrările sale ştiinţifice, omul-Eliade, prozatorul-Eliade sau profesorul-Eliade despre care, în interviul pe care l-aţi acordat d-lui Mircea Handoca în iulie 1981 5) spuneaţi că era apropiat de studenţi, „îi cunoştea pe fiecare în parte”, îi îndruma, efectiv, pe cei care lucrau la teza de doctorat, era volubil, cald?

– Ce m-a făcut să pornesc în aventura din România lui Ceauşescu în 1981, la 50 de ani?

Ştiam că vreau să scriu o carte despre acest om important, care credeam că nu este înţeles cu adevărat de către cei din Vest.

Aţi trecut, de fapt, printr-o aventură lingvistică – şi nu numai – pe care a trăit-o şi Eliade în tinereţe, cînd a învăţat italiana pentru a-l citi pe Giovanni Papini în original şi pentru a-i vorbi, cînd s-au întîlnit în Italia, aceeaşi limbă.

Cum s-a modificat – completat – nuanţat imaginea pe care v-aţi format-o despre profesorul şi omul Eliade, după aventura Dvs. – Da, cred că s-ar putea face o paralelă între faptul că eu am învăţat româna şi Eliade italiana în tinereţea sa pentru a-l citi pe Papini.

aţi fost cel care, simţind, poate, mai bine pulsul publicului cititor american, nivelul lui de aşteptare, mentalitatea, psihologia, i-aţi venit în întîmpinare?